Poveste de toamna-iarna cu un ministru

De fiecare data, sfarsitul de an aduce o stare de profunda lene in toate domeniile de activitate. Lumea nu se gåndeste decat la sarbatori, la taiatul porcului si la cata tuica va pune la fiert. Coincidenta face ca toate structurile din conducerea invatamantului sa se gandeasca in aceste zile si la alegeri, au plecat care mai de care in concedii electorale si de tras sforile pentru viitoarele posturi si functii babane, iar tot ce tine de Educatie pluteste in deriva. Aflandu-ne intr-o luna romantica, cu gust de muraturi si mere coapte, in ceea ce ne priveste, suntem atrasi spre povesti spuse la gura sobei, fiindca elevii si studentii traiesc acum o viata linistita, din vacanta in vacanta, din libere in libere. Ultima poveste auzita a fost inspirata dintr-o scrisoare adresata ministrului educatiei, prin care o federatie sindicala ii multumeste din inima ca “in scurta perioada de domnie nu a facut nimic pentru profesori”. Textul ravasului a fost cat se poate de patimas. Intreaga ironie ni s-a parut inedita, in sensul ca, in ultimii 18 ani, indiferent cat de “abulic” a fost un ministru, nu am vazut ca, in loc de felicitare, sa apara un text care sa-l faca pe demnitar albie de porci. Intrebarea fireasca este ce i-a determinat pe liderii de sindicat sa aiba o asemenea reactie. Raspunsul este foarte simplu: pentru ca nu a facut nimic. Nu luam apararea demnitarilor, care pe parcursul domniei lor in acest minister al invatamantului au gafat sau nu au facut nimic, insa ni se parea mult mai logic ca asemenea “scrisori de dragoste” sa primeasca toti cei noua ministri care s-au perindat de dupa 1990 incoace. Ar fi fost un gest mult mai interesant, deoarece raul din educatie nu s-a infiripat in ultimele saptamani, el doar dainuie si se continua printr-o traditie mostenita.